Acasă · Legende și obiceiuri · Stafii – semnificație: cuvântul pentru spiritele Carpaților
Ce înseamnă „Stafii”? Un cuvânt vechi, firesc și tulburător deopotrivă, care dă numele celui de-al doilea volum al Cronicilor Carpaților.
„Stafii” nu e un titlu inventat. În română e un cuvânt de zi cu zi și, în același timp, neliniștitor: singularul e stafie, pluralul stafii — spirite, fantome, morții care nu rămân acolo unde au fost așezați.
În dicționare, stafie stă alături de fantomă și moroi. Înseamnă arătarea unui mort — mai puțin nemortul însângerat din filme, cât ceea ce se întoarce și rămâne: o voce, o umbră la fereastră, o bătaie fără nimeni în spate.
La poalele Carpaților, astfel de nume nu se rostesc cu voce tare: să numești o stafie înseamnă să o chemi. De aici o regulă: dacă o voce te strigă noaptea, nu răspunde. Stafiile sunt înrudite cu strigoii și moroii, morții care nu se odihnesc. Exact despre asta sunt Cronicile Carpaților.
Credința românească în stafii a fost consemnată timpuriu de etnografi: încă din 1888, scriitoarea scoțiană Emily Gerard a dedicat un întreg capitol credințelor transilvănene despre morți și fantome în cartea ei The Land Beyond the Forest. Folcloristul Heinrich von Wlislocki a adunat în 1896, în eseul său “Quälgeister im Volksglauben der Rumänen” (revista Am Ur-Quell), alte relatări despre morți neliniștiți care ar apărea celor vii noaptea. Aceste însemnări timpurii arată că stafiile nu sunt o invenție a cărții – ele aparțin unui sistem de credințe documentat de peste 130 de ani.
Stafii este pluralul cuvântului stafie și înseamnă fantome, năluci — morții care nu rămân acolo unde au fost puși. Este un cuvânt românesc deopotrivă cotidian și tulburător.
Stafiile sunt mai puțin nemortul însetat de sânge din filme și mai mult ceea ce se întoarce și rămâne — o voce, o umbră la fereastră, o bătaie în spatele căreia nu stă nimeni.
Pentru că se crede că a numi o stafie înseamnă a o chema — de aici și regula: dacă te strigă o voce noaptea, să nu răspunzi.
Sunt înrudite — toate trei sunt morții care nu se odihnesc. Exact despre asta vorbesc Cronicile Carpaților.
Morții vii ai Carpaților — rădăcina mitului vampirului.
Superstiția de a nu răspunde unei voci în noapte.
Trei bătăi după miezul nopții, și de ce nu se deschide.
Cronicile Carpaților de Corben Vale spun exact astfel de povești — bazate pe fapte reale. Satul Spânzuraților și Stafii au apărut în șapte limbi.
Odată cu newsletterul primești gratuit PDF-ul „Treisprezece obiceiuri adevărate din Carpați”.