Satul Spânzuraților

Despre ce este vorba

Dacă avertismentul bunicii tale ar fi o chestiune de viață și de moarte? Când naratorul se îndrăgostește de Lena, o româncă, nu bănuiește în ce se implică: un sat la poalele Carpaților pe care oamenii din împrejurimi îl cunosc după un singur nume — satul spânzuraților. La început sunt doar mici lucruri: o pisică ce fuge de noua lui iubită, zgomote în apartament pe care nimeni nu le poate explica, un chiriaș nevăzut pe care cei doi ajung curând să-l numească doar „Părosul”. Dar cu cât pătrunde mai adânc în viața noii sale familii, cu atât devine mai limpede: asupra acestui loc apasă un blestem vechi de peste o sută de ani. Satul Spânzuraților este o poveste adevărată despre iubire, familie și un rău care nu dispare doar pentru că refuzi să crezi în el. Prima carte din Cronicile Carpaților.

Începe cu lucruri mărunte, așa cum încep mereu poveștile astea: o pisică ce iese din cameră de îndată ce intră Lena. Alune care dintr-odată au ochi. O locuință de la subsol, în Germania, în care ceva bate fără să fie vreo mână. Abia mai târziu drumul duce în sat, iar acolo naratorul este oaspete – iar oaspeții pun întrebările pe care localnicii au încetat de mult să le mai pună, fiindcă știu răspunsurile și se țin de ele.

Sunt pași care dau ocol patului noaptea și trei bătăi într-o ușă în spatele căreia nu e nimeni. Dar ce e cu adevărat neliniștitor vine înainte de toate acestea: o familie cu reguli pe care nu le explică. O femeie pe care o iubești și a cărei origine are un preț. Și un loc care a încetat să-și mai numere morții.

După fapte reale

Cartea este o mărturie la persoana întâi. O mare parte din ea naratorul a trăit-o el însuși; restul i l-au povestit oameni în care are încredere – rude, vecini, martori care au fost de față. Satul există: o comună obișnuită la poalele Carpaților, pe care oamenii din împrejurimi o numesc și azi doar satul spânzuraților.

Numele și drumurile sunt schimbate în carte, din respect pentru oamenii care încă locuiesc acolo. Restul – obiceiurile, regulile, ordinea lucrurilor – rămâne așa cum a fost povestit. Cine vrea să vadă cât de solid este terenul găsește tradițiile una câte una, cu surse, în secțiunea Legende și obiceiuri.

Credința populară din spatele poveștii

Cronicile Carpaților nu își inventează superstițiile. Se sprijină pe o tradiție trăită și azi în România – firesc în unele sate, pe jumătate tăinuit în altele. Trei dintre obiceiurile care contează în carte sunt explicate pe larg aici:

Fragment

Primele pagini sunt disponibile ca PDF, fără cont și fără adresă de e-mail. Cine vrea să mai rămână puțin în lume găsește în glosarul Carpaților termenii care apar în carte.

Cartea 1 și Cartea 2

Cronicile Carpaților sunt gândite ca serie. Satul Spânzuraților deschide seria; Stafii – Voci stranii în noapte începe la un an după apariția primului volum și pătrunde mai adânc în întunericul pe care primul volum doar l-a atins. Ambele au apărut în aceeași zi. Cartea 2 se poate citi separat, dar atunci pierzi regulile pe care le stabilește Cartea 1 – și pe care Cartea 2 se bazează.

Ediții și limbi

Cartea a apărut ca e-book în șapte limbi: germană, engleză, română, franceză, spaniolă, italiană și portugheză. Fiecare ediție este tradusă de sine stătător, nu trecută prin mașină. Cartea este disponibilă la toți marii distribuitori. Prețul indicat este valabil pentru zona euro; în alte țări magazinele aplică prețurile lor locale.

Întrebări frecvente

Continuă să citești