Cine răspunde e pierdut

În Carpați există o regulă pe care copiii o învață devreme și adulții n-o uită niciodată: dacă o voce te strigă noaptea pe nume, nu te întoarce și nu răspunde.

De unde vine superstiția

Cine își aude numele noaptea, fără nimeni în spate, aude — spune credința — nu oameni, ci vocile morților. Să te întorci sau să răspunzi înseamnă să le primești vizita. Iar o vizită primită nu mai poate fi luată înapoi.

De ce tocmai numele

În credința populară, numele nu e o etichetă, ci un mâner: să-l rostești înseamnă să ai putere asupra celui strigat. De aceea stafiile strigă pe nume — și de aceea cuvântul pentru nemortul întors, strigoi, e înrudit cu a striga. În Stafii, Florica așteaptă patruzeci de ani o voce căreia i-a răspuns o singură dată. Mai mult în Cronicile Carpaților.